iPhone6 Legenda continua!

Am tot vazut  din goana mousului in ultimele luni in newsfeed tot soiul de speculatii savante despre  cate butoane o sa aiba noul iPhone sau chiar ineptii monumentale de tipul ''Afla primul ceea ce toti vor sa afle despre noul iPhone!' Dar asemenea reclame deghizate in  ''stiri'' reprezinta  o chestiune banala in lipsa de scrupule dinm media contemporana astfel incat mi-au trezit doar un usor zambet de lehamite.
Ceea ce m-a frapat si acum ca si in alte dati  a fost promovarea absolut grotesca prin asa zise cozi interminabile la care oamenii stateau cu zilele. Treaba asta mi-a creat senzatii amestecate. Prima reactie a fost  de tipul WTF?!?, urmata de  amuzament , dar rasul era cam amar gandidu-ma ca  impart planeta cu asemenea imbecili totali pentru ca intr-un final sa realizez ca este o smecherie de publicitate. Odata ce am realizat asta ciclul de reactii a luat-o de la capat. Cat de prinsi in plasa consumerismului absurd putem fi incat o asemenea  gogomanie de campanie sa fie considerata potrivita de catre niste indivizi platiti regeste pentru a ne analiza si a decide ce anume ne-ar atrage? Sa prezinti un amarat de device   cu surlele si trambitele  potrivite mai degraba leacului pentru cancer cel putin si sa nu ti se imputeze ridicolul absolut  ba mai mult decat atat sa ai parte  si de suport benevol la o asemenea  absurditate reprezinta o mare bila neagra  data societatii din care facem parte.
Da-ne noua Doamne aifonul nostru cel de toate zilele!

In Hoc Signo Vinces

Circling above  in fantastic shapes ,revolt of black wings

Scaring the sheep away, defying the torment of winds

The mud all stained by the traces  of wolves in despair

Throwing into hiding  the lost ones in look for a lair.

Of air ! from storm the croaking of vultures descend

Of earth ! in mist the howling sings the hordes lament.

In Hoc signo vinces

(The Adversary is coming...)

For we shalt rise like assassins of blinding light

For we shalt burn the veils blinding  the sight

For all of those who will scream in sheer  fear

For all of those too weak the order to sear.

In Hoc signo Vinces

(The Adversary is presently at hand...)

No pity for hearts beating faster and faster

For the reign of night and chaos in terror begins

United legions praising the fall of your master

No one left to seek forgivness for your sins.

Et clamor meus ad te véniat

In Humanism

Secole la rand tot ce purta o semnificatie pozitiva era atribuit divinului, in noua epoca in care  chiar daca Dumnezeu nu este ingropat corespunzator in orice caz trage sa moara sensul s-a transferat catre uman. Nu mai este crestineste sa ajutam pe cineva ci un lucru uman de facut. Simpomele s-au schimbat, boala grea a autoiluzionarii  a ramas la fel de vivace. 
Toate caracteristicile cu care impodobeam mantia unui zeu stravechi le-am folosit pentru a imbraca noul zeu, Omul.  Inteligent, inclinat natural inspre bunatate si progres, asta e natura Omului in viziune umanista.
Ceea ce ignoram  in permanenta este lectia pe care istoria ne-o repeta obsesiv. Tot ceea ce intreprindem este sortit esecului, suntem Prometeus impingand etern stanca propriului nostru instinct auto distructiv, suntem Icarus  pregatit sa zboare pe aripi ce nu il pot sustine.
Toate ideile, idealurile , credintele  si aspiratiile noastre  au atins  de fiecare data un punct in care au fost pervertite si intoarse de la scopul si intentiile initiale.
Am avut un individ ridicat din inapoiata si prafuita Galilee care a spus ridica o piatra si vei gasi divinul- rezultatul  un sirag impunator de biserici atinse de frenezia monumentalului  , o frenezie din care se pare ca nu ne mai putem opri,  in numele unei religii intemeiate pe sa nu ucizi au murit generatii intregi.
Ne-am scuturat de toate prin Revolutia Franceza,  un scurtcircuit menit sa reporneasca circul uman pe cu totul alte baze si am ajuns rapid la regimul terorii.
Am dezvoltat capitalismul ,  sanse egale pentru toti , toti liberi  in cautarea fericirii si am ajuns la o lume controlata de o mana de oameni , la depersonalizare , la corporatism.
Unii au visat ca in socialism si comunism au gasit cheia de a da cu tifla acestui cerc vicios in care ne tot invartim de o istorie deja si  am ajuns la marea revolutie culturala, la stalinism, la abjecta impilare a   oricarui gand constient.
Idealisti  ca Da Vinci sau Jules Verne au visat la o lume  in care progresul tehnologic va elibera aceasta rasa de necesitatile de zi cu zi si noi am pus acest avant in principal in slujba profitului si agresiunii.
Aceasta este umanitatea careia i-am cladit altare, Sa asteptam timpul cand le vom darama  din nou.

Cum moare un vegetarian de foame?

Cum moare un vegetarian de foame? O intrebare care pare sa framante pe oricine cand casca ochii cu surprindere cand afla ca ceafa de porc si micul au iesit din menu. Asa ca am zis sa impartasesc si eu experienta mea de azi cu muritul de foame.
Mi-am inceput agonia cu o supa crema de rosii  aproape raw executata in felul urmator:

Ingrediente: 5 rosii babane ulei de masline extravirgin, stock de  legume, o mana mare de busuioc proaspat, 4 catei de usturoi, 2 linguri de sweet chilli sauce, ceapa verde 3 fire, oregano uscat si tarhon, jumatate de castravete cubulete si crutoane.
Se pun in blender busuiocul, usturoiul , uleiul de masline, sosul de sweet chilli, oregana, tarhon si ceapa verde si se amesteca pana se transforma intr-un sos. Apoi rosiile se curata de pielite se pun intr-un robot de bucatarie cu ceva sare si se paseaza, se adauga sosul din blender  si stockul. In farfurie se presara cubuletele de castravete si crutoanele si se toarna peste supa crema de rosii. Gata in mai putin de 10 minute.

Am continuat sa sufar ingrozitor de foame cu  o salata de fasole din care lipsesc cu desavarsire proteinele si ce mai are corpul nevoie  facuta cam asa:
Ingrediente: Mix de fasole fiarta cam 500 de grame, ceapa alba si ceapa verde, capere cam 20 de bucati,  3 ardei kapia in otet,  cam 10 felii de sfecla in otet,usturoi marinat in ulei cu cimbru, olei de masline, piper, sare.
Se incepe cu ceapa taiata fin si presarata cu sare , o lasam cam 15 minute sa  i se inmoaie varful de gust, adaugam apoi ardeii kapia taiati  fasii, sfecla facuta fideluta,  felii subtiri de usturoi marinat, caperele, la final  potrivim de sare si piper si turnam uleiul de masline si zeama de la ardeii kapia. (as mai fi pus si masline dar nu mai aveam prin casa).

Intr-un final mi-am dat obstescul sfarsit  de vegetarian mort de foame cu  o salata  simpla ce s-a gandit vreo trei ore in frigider la ce a facut ,de pepene verde, pepene galben si ananas proaspat cu menta  proaspata si maruntita presata  peste si un paharel omenesc de coniac ca e un bun digestiv:P.

Sa imi fie tarana usoara!

La portile Vienei

 ''Luptati-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredintã si credinta va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãsie,decât împotriva celor nelegiuiti.'' Coran 2.193

29 Mai 1453 Constantinopole. Sfarsitul unei civilizatii. Imperiul Bizantin, ultima reincarnare a Imperiul Roman cadea dupa un asediu de 7 saptamani sub stapanirea celor pe care marginea Europei nu ii mai putea stavili.  Mereu in cautarea expansiunii in numele lui Allah Imperiul  Otoman s-a extins extrem de rapid acaparand estul Europei ajungand in 1683 sa lupte la portile Vienei.  O inclestare gigantica pentru acele vremuri a pecetluit soarta civilizatiei vestice. Viena a rezistat , musulmanii s-au retras  pana inspre Tarile Romane pe care le-au parasit mult mai tarziu.

Trebuie sa ne uitam in istorie doar pentru a ne asigura ca repetam mereu aceleasi greseli si eventual  poate reusim sa le si amplificam. Germania, Franta, Anglia , tarile  care au rezistat in spatele zidurilor vieneze au aplicat  foarte spornic acest principiu. Pentru a se asigura ca asaltul nu va mai esua din nou au deschis larg portile si au primit milioane de musulmani.  Numai  musulmanii de origine turca ajung la aproape  9 milioane in Germania,  peste 7 milioane de musulmani in Franta, 3 milioane de musulmani in Anglia. Zidurile  si granitele sunt inutile cand  inviti  dusmanul  in curte. 

Europa se vede extrem de progresista si multiculturala si toleranta incat aduce aminte de turmele de salbaticiuni neatinse de lacomia omului care se apropie fara teama de  pusca incarcata. Aceasta nu este insa o migratie ci o invazie. Imigrantii  se duc la mai bine si apoi incearca sa se integreze in cultura tarii tinta. Invadatorii ocupa un spatiu si apoi fac eforturi sa determine gazda sa adopte cultura, principiile si cutumele proprii. Cand musulmanii ajung sa formeze o politie paralela in Wuppertal, sa declare Sharia in zone  ale Londrei  si sa acapareze complet zone din Paris  ar fi poate timpul sa ne trezim. Sharia ar putea fi maine de actualitate si la noi pe strada.

Continentul asta a trecut deja printr-o Inchizitie, am fost  prada fanatismului religios si am numit perioada aia Epoca Intunecata intr-un mod bine intemeiat. Islamul are fervoarea crestinismului de Ev Mediu si stim deja  cata vitalitate se gaseste in ignoranta absoluta.

Sa nu ne mai lasam pacaliti de indemnurile spre toleranta, sunt cantece de sirena a celor ce inca sunt prea slabi pentru a isi impune fatis vointa si totodata   un exemplu de judecata cu  doua unitati de masura. Moscheele lor,  modul mizerabil de a trata  femeile,  burka, prozelitismul  ar trebui acceptate de noi in numele tolerantei in timp ce in tarile  majoritar  musulmane  nu exista niciun fel de toleranta pentru valorile occidentala si modul nostru de viata. Exceptie fac bineinteles  acele zone  gandite  sa primeasca  cash flow-ul  celor suficient de idioti incat sa isi cheltuie banii  prin Dubai sau Quatar. Un exemplu edificator  il reprezinta spotul publicitar pentru nefericirea de Campionat Mondial programat printre camile ce spune'' Cat sunteti la noi sunteti de-ai nostri, respectati-ne cultura''.

Suntem cu toti la portile Vienei , zona politica ne-a tradat  deja, probabil violurile, violenta si intoleranta  islamica nu se vad foarte bine din goana limuzinei si din turnurile de fildes din care se fac jocurile dar inca nu e tarziu sa ne facem auziti :

AFARA CU ISLAMISMUL DIN EUROPA PENTRU TOTDEAUNA!

Cealalta lume

Mai mica, mai vie , putin mai reala decat o simpla iluzie, o buruiana enervanta stricand  sirurile drepte  din cea mai buna dintre lumile posibile. Acele siruri  de oameni perfect aliniati deplasandu-se rectiliniu si uniform din leagan in mormant. Scoala, munca, familie. Paine si circ. Cuminti si lipsiti de intrebari, descurcandu-se mai  mult sau mai putin bine , spectatori la propriul destin. Dar nu de ei vreau sa scriu, ii stim, ii vedem, ii cunoastem, uneori bem o bere cu ei sau comentam un meci sau dam din cap politicosi cand ne povestesc cum s-a dus ala micu singur la cacuta. Ei sunt lumea adevarata si reala dar in acelasi timp sunt cei ce de fapt nu conteaza.
Cealalta lume a existat dintotdeauna, intre zidurile Babylonului, in Imperiul Roman , in temnitele fetide ale Inchizitiei, in Europa anilor 60 ai secolului trecut , in  America impartita net intre lumea reala si cea ce isi canta  revolta la Woodstock si cantecul de lebada la Altamonte. Acei ani in care traia si murea ultima generatie de adversari, buruieni curatate constiincios de aparatorii realitatii , aceeasi ce au folosit apoi toate solutiile posibile din laboratoarele spalarii individualitatii pentru a fi siguri ca simetria perfecta a sirurilor drepte nu va mai fi rupta de nedorite impuritati. Dar samanta rea nu piere asa usor chiar daca uneori trece o generatie intreaga fara sa rodeasca. De un verde  inca palid se vede deja  si in mediul virtual, intre galeti  de gheta varsate in cap, poze de la nunta si self-iuri in baie, intre mormane de imbecilitate crasa sau simpla mediocritate gri vezi  oameni discutand despre modul in care cei putini si nealesi conduc acest mare metropolis care a ajuns Pamantul, despre schimbarea modului in care privim si tratam necuvantatoarele  cu care impartim acelasi spatiu, despre inechitate si nedreptate. Si sunt mereu mai multi, intrebarea care ramane insa este vor fi oare suficient de multi incat sa devina o generatie?

Despre ce scriu?

Probabil  o  problema mentala sper inca minora ma indeamna sa intreb si tot eu sa imi raspund.
Pe scurt  de tot scriu despre ce vreau eu. Daca e sa adaug totusi o codita adjectiv la raspunsul sec initial as spune  ca eclectic e termenul cel mai succint.  De la muzica care imi place la muzica pe care o urasc, de la retete la geopolitica, de la filosofie la fotbal. Is  roman deci nu am nicio problema sa ma pricep in egala masura la toate. Daca o sa fiu citit  doar de multiplele  mele personalitati sau multiplele voastre personalitati  este  la fel de relevant precum profetiile lui Ioan pentru  mersul lucrurilor in 2014,  ca sa il parafrazez aproximativ pe vocalistul de la Nightfall  scrisul este la urma urmelor un act masturbatoriu al intelectului asadar e o treaba de-o persoana. Amin.