Cred
ca religia aduce teribil de mult cu apendicele, desi poate a jucat un
rol in trecut este complet inutil omului modern dar cand se umfla poate
cauza probleme extrem de mari. De ce nu mai avem nevoie de religie?
Pentru ca fara sa avem raspunsuri finale (si probabil ca nu le vom avea
niciodata) putem totusi exclude definiv cosmogoniile naive ale
antichitatii si totodata pentru ca nu avem nevoie de compasul moral al
unei divinitati pentru a ne arata nordul in materie de etica. Evident ca
oricand putem invoca argumentul ca nu religiile omoara ci oamenii cu
religie fac asta dar un asemenea punct de vedere poate fi aplicat
practic asupra majoritatii lucrurilor negative devenind astfel lipsit de
substanta (ex. nu drogurile omoara sau distrug ci cei ce le abuzeaza
s.am.d.).
Binenteles ca religia a fost folosita dintotdeauna de
structurile de putere si cum ar fi putut sa fie altfel cand este un
instrument minunat de anihiliare a simtului critic, a ratiunii si in
ultima instanta ,dupa cum dovedesc si musulmanii ce au invadat si
teritoriul european , chiar si a instinctului de conservare. Cat despre
vanitate si umilinta, majoritatea religiilor au avut la capatai o carte
despre umilinta in timp ce au practicat vanitatea absoluta. De la
vanitatea arhitecturala amintind de Egiptul faraonic pana la vanitatea
suprema de a se considera detinatoarele si pastratoarele unicelor
adevaruri ultime. Sa crezi in posibilitatea convieturii pasnice a
religiilor este in cel mai bun caz un act de naivitate. Monoteismul
exclude pluralitatea in insasi esenta sa. Nu poate fi decat UN ADEVAR,
UN DUMNEZEU, O CREDINTA.
Toleranta este in fond nu o pace ci un
armistitiu pentru ca invariabil se va reaprinde in credinciosi ideea ca
sunt la urma urmelor agentii propriei divinitati pe Pamant si de aici
pana la a considera ca proclamarea unei alte divinitati reprezinta o
sfidare este doar un pas.Cat despre intelegere si respect, imi pare rau
dar pentru credinte ,orice credinte religioase nu pot nutri nici unul
din aceste nobile simtaminte, daca unii nu reusesc sa faca pur si simplu
priza cu realitatea si prefera inca sa ignore stiinta pentru a se agata
din prostie,ignoranta, frica sau comoditate morala de niste scrieri ce
sunt evident depasite din toate punctele de vedere, asta este deja
problema lor.
The Adversary
luni, 12 ianuarie 2015
duminică, 11 ianuarie 2015
Jandarmii si teroristii
Am scris la cald despre masacrul parizian cat pulifricii profetului inca jucau in Jandarmii si teroristii. Inegalabilul Louis de Funes lipsea dar personajul colectiv l-a inlocuit cu succes. 80.000 de mii de jandarmi. Dupa 2 oameni. Nici macar scenariile exagerarilor hollywoodiene nu au mers atat de departe cu supereroii, dar ce zic eu de Hollywood , nici filmele chinezesti cu iubitii cichician si brusli nu au avut vreodata un asemenea raport de forte dezechilibrat.
Dar un scenarist de-a dreptul exagerat a zis sa incerce sa vada daca o inghitim si pe asta. Si am inghitit-o . 1 milion si ceva de oameni astazi au tinut neaparat sa ne si arate asta . In schimb in partea a doua, Jandarmii si manifestantii pentru libertate, prostii din episodul 1 au devenit brusc niste megaeficienti. 5500 de jandarmi(cam cati se detaseaza pentru un derby de risc) au asigurat securitatea a peste 1 milion de oameni basca 56 de capete luminate si conducatoare impotriva unui pericol care putea veni de oriunde si sub orice forma.
Intortocheate firi si fundamentalistii astia, intra cu masina intr-o piata si calca cativa oameni, omoara niste jurnalisti ce erau de altfel detestati de toata lumea pentru ca toti fusesera incondeiati de-a lungul timpului, dar nu reusesc sa incropeasca nimic cand li se ofera ditamai oportunitatea pe tava. De altfel parca face parte din modul lor de a fi, iscusiti ca din poveste cand e vorba sa evite filtre ale politiei , plimbandu-se la modul chill inainte si inapoi prin Franta , precisi pana la secunda cand e vorba de asalt, dar ceasul rau pisica 13, isi uita cartile de identitate in masina. Si inca alea reale pe care le si aveau cu ei, vorba aia, daca ii opreste Politia si ii legitimeaza, sa nu se capete cu vreo amenda.
Nu pretind ca as avea raspunsuri, dar mi se pare nefiresc sa nu ne punem intrebari. Si o intrebare fundamentala care trebuie pusa in opinia mea in cazul oricarui eveniment de amploare este ''cine profita?''. Raspunsul in cazul asta pare evident, statul politienesc in detrimentul libertatilor cetatenesti. Nici nu fusesera prinsi cei doi frati cand un distins domn de la noi revenea cu refrenul controlului in mediul virtual si cartele prepay cu buletinul. Ce legatura or fi avand treburile astea cu atacul din Paris? Erau doi frati, nu aveau nevoie de prepay si de internet ca sa planuiasca masacrul.Doar de gura. Alte voci europene de data aceasta reclamau necesitatea unui control strict la granitele UE. Evident treaba asta sfideaza orice logica in context, teroristii sunt 3 din cele cateva zeci de milioane de musulmani cetateni europeni. Cu ce ajuta controlul la granita?
Incurajez pe toata lumea sa condamne vehement atacul, la urma urmelor sa omori in numele ofensei religioase niste oameni in 2015 este scandalos chiar si ca pretext iar celor ce folosesc caricaturile ca pretext pentru a sugera ca poate si-o meritau nitel le recomand sa ceara azil in Iran, dar in acelasi timp incercati sa cititi si printre randuri pentru ca in numele profetului ceva nu e deloc kosher aici. Amin.
Dar un scenarist de-a dreptul exagerat a zis sa incerce sa vada daca o inghitim si pe asta. Si am inghitit-o . 1 milion si ceva de oameni astazi au tinut neaparat sa ne si arate asta . In schimb in partea a doua, Jandarmii si manifestantii pentru libertate, prostii din episodul 1 au devenit brusc niste megaeficienti. 5500 de jandarmi(cam cati se detaseaza pentru un derby de risc) au asigurat securitatea a peste 1 milion de oameni basca 56 de capete luminate si conducatoare impotriva unui pericol care putea veni de oriunde si sub orice forma.
Intortocheate firi si fundamentalistii astia, intra cu masina intr-o piata si calca cativa oameni, omoara niste jurnalisti ce erau de altfel detestati de toata lumea pentru ca toti fusesera incondeiati de-a lungul timpului, dar nu reusesc sa incropeasca nimic cand li se ofera ditamai oportunitatea pe tava. De altfel parca face parte din modul lor de a fi, iscusiti ca din poveste cand e vorba sa evite filtre ale politiei , plimbandu-se la modul chill inainte si inapoi prin Franta , precisi pana la secunda cand e vorba de asalt, dar ceasul rau pisica 13, isi uita cartile de identitate in masina. Si inca alea reale pe care le si aveau cu ei, vorba aia, daca ii opreste Politia si ii legitimeaza, sa nu se capete cu vreo amenda.
Nu pretind ca as avea raspunsuri, dar mi se pare nefiresc sa nu ne punem intrebari. Si o intrebare fundamentala care trebuie pusa in opinia mea in cazul oricarui eveniment de amploare este ''cine profita?''. Raspunsul in cazul asta pare evident, statul politienesc in detrimentul libertatilor cetatenesti. Nici nu fusesera prinsi cei doi frati cand un distins domn de la noi revenea cu refrenul controlului in mediul virtual si cartele prepay cu buletinul. Ce legatura or fi avand treburile astea cu atacul din Paris? Erau doi frati, nu aveau nevoie de prepay si de internet ca sa planuiasca masacrul.Doar de gura. Alte voci europene de data aceasta reclamau necesitatea unui control strict la granitele UE. Evident treaba asta sfideaza orice logica in context, teroristii sunt 3 din cele cateva zeci de milioane de musulmani cetateni europeni. Cu ce ajuta controlul la granita?
Incurajez pe toata lumea sa condamne vehement atacul, la urma urmelor sa omori in numele ofensei religioase niste oameni in 2015 este scandalos chiar si ca pretext iar celor ce folosesc caricaturile ca pretext pentru a sugera ca poate si-o meritau nitel le recomand sa ceara azil in Iran, dar in acelasi timp incercati sa cititi si printre randuri pentru ca in numele profetului ceva nu e deloc kosher aici. Amin.
miercuri, 7 ianuarie 2015
Islamul interzis
Paris. 1/7 2015. Cretini teleportati in secolul 21 direct din anul 1200 ucid cu sange rece 12 persoane pentru ca au fost deranjati de niste glume. Nu , nu au fost atacati, nu au fost agresati, nu , nu au patit nimic. Dar au decis ca au tot dreptul sa execute in Paris, in capitala revolutiilor europene 12 oameni pentru ca acestia au glumit. Suna ireal , suna a Ionesco impingand absurdul dincolo de limite si cu toate acestea suntem cu totii indignati dar nu realmente socati.
Am lasat boala islamica sa se instaleze atat de profund incat traim cu ea precum acei ce se obisnuisera cu lepra, deja nu mai observau scarbavnica deformatie decat cand le mai cadea un deget, un nas, o mana.
Aud mereu de masuri de securitate luate contra terorismului, tot soiul de libertati ce ne sunt ingradite pentu a nu cadea prada unor atentate teroriste, schimbari radicale in rau a modului nostru de viata doar pentru placerea masochista de a trai cu acesti subumani. Dar decat sa lasam teama sa ni se insinueze in viata de zi cu zi, in loc sa incercam sa coabitam cu aceasta maladie numita Islam, in loc sa tot avem parte de politicieni care fac dansul ploii in jurul problemei cum ar fi sa alegem SINGURA cale reala de a rezolva problema. Interzicerea Islamului pe teritoriul european, stoparea pentru totdeauna a influxului de dezaxati ce patrund zilnic prin zeci de cai troieni in Europa. Si sa o facem acum , cat inca se poate lua decizia la nivel politic, inainte ca oamenii sa inceapa sa actioneze singuri vazand ca politicul incearca sa aplice grile de rezolvare tolerante de secolul 21 unei probleme specifice Evului Mediu.
vineri, 5 decembrie 2014
Sarmale vegetariene dar nu ai zice :P
Am considerat ca e o adevarata provocare sa reusesc sa recreez vegan traditionalele sarmale romanesti, provocare din doua motive, bucataria traditionala romaneasca nu prea e punctul meu forte si nici foarte tare in aria mea de interes si totodata poate fi dificil sa redesenezi cu success o reteta contruita atat de evident in jurul carnurilor.
Cu toata modestia care nu ma caracterizeaza, rezultatul, o oala onorabila, si-a dat obstescul sfarsit extrem de repede, ba mai mult decat atat a incantat si doi carnivori destul de sceptici in privinta ideii de sarmale ''de post''.( am mai zis cat de mult detest sintagma asta ?).
Ceea ce m-a interesat in primul rand a fost sa respect spiritul acestei mancari, bogata, boiereasca daca vreti, chiar cu o aristocratica nepasare fata de chestiuni marunte precum sanatate, kilograme si alte aspecte irelevante.
Ingrediente:
- o varza murata mai dolofana
- 400 gr ciuperci tocate marunt
- 600 gr Grill Vegetal de la CrisTim
- 4 cepe tocate marunt
- 1 - 2 morcovi dati pe razatoarea mica
- 150 gr orez
- 3 litri stock de legume (eu am adaugat si fum lichid pentru izul ala de afumat)
- marar, patrunjel, 4-5 catei de usturoi
- 10 linguri de ulei de masline
- suc de rosii cu oregano
-cimbru uscat, condiment Creole de la Bart (sau orice combinatie de condimente picante)
Ansamblarea este extrem de simpla chiar daca usor migaloasa. Ceapa se pune la calit in 5 linguri de ule de masline, dupa 2-3 minute se adauga morcovul si se lasa pana se inmoaie. Intre timp in robot am maruntit ciupercile impreuna cu grillul vegetal iar rezultatul l-am pus peste ceapa si morcov pentru 3-4 minute. Am rasturnat continutul wokului intr-un castron mare , am adaugat usturoiul pisat, cimbrul si condimentul Creole si am amestecat bine. Apoi am pregatit oala turnand restul de ulei pe fund, am presarat un strat de varza murata tocata peste care am pus cimbru, marar tocat si 3-4 linguri de sos de rosii cu oregano. Am confectionat sarmalele propriu zise si le-am indesat pe un strat, am mai adaugat un strat de varza murata, iar sarmale, iar varza tocata si am acoperit totul cu stockul de legume .
Am lasat sa fiarba la foc mic pentru o ora apoi in cuptor 25 de minute la 200 de grade. Evident sarmalele astea au meritat sa fie complimentate de o mamaliga de vis.
Credeti-ma pe cuvant si try this at home!
luni, 24 noiembrie 2014
Supa crema de cartofi si crutoane aromate
Sunt un fan al supelor crema pentru ca iti permit sa dozezi exact cat vrei intensitatea gustului si totodata daca le complimentezi si cu niste crutoane pot fi si o masa standalone scutindu-te de dureri de cap cand nu ai mult timp/chef de bucatareala. Probabil una din cele mai satioase este supa crema de cartofi. Evident ca in afara de cartofi reteta se poate interpreta si reinterpreta in functie de chef, posibilitati sau mai prozaic in functie de ce ai prin casa. Versiunea mea cea mai recenta de ieri se intampla cam in halul urmator:
Pentru supa.
-cartofi cam un kilogram
- 1 morcov ras
- 1 patrunjel
- o telina mica de tot rasa
- 2 cepe rosii mari taiata solzisori.
- 1 capatana de usturoi
- 1 ardei kapia taiat marunt
- cimbru, tarhon, sare, piper, patrunjel.
- 1 lingura zeama de lamaie
- 2 linguri ulei de masline
- 1.5-2 l stock de legume cu leustean.
Pentru crutoane.
- paine taiata cubulete
- oregano, sare, fulgi chili sau condiment creole( cele de la Bart sunt scumpute dar merita), o lingura de ulei de masline.
Stiu, cam multe condimente pentru o supa crema si cam ''tari'' dar eu sunt adeptul mancarurilor extrem de aromate mai degraba decat a gusturilor fine si subtile.
Cartofii taiati cubulete se adauga in stockul fierbinte, dupa cateva minute adaugam si morcovul, telina, kapia si una din cepe . E gata cand s-au fiert cartofii. Intre timp pregatim crutoanele, painea bucatele o amestecam cu sarea , condimentele si uleiul de masline, punem tot intr-o tava cu hartie de copt si dam la cuptor pentru 15 minute la 200 de grade pentru cuptoarele cu aer recirculant. Cat timp fierb legumele si se fac crutoanele intr-o tigaie neaderenta punem doua linguri de ulei de masline si prajim cealalta ceapa extrem de puternic, cam ca pe cea pe care o punem peste fasolea batuta, cand e aproape gata adaugam si capatana de usturoi zdrobita pentru inca maxim 30 de secunde ( nu lasati mai mult pentru ca usturoiul ars strica tot gustul). Rolul cepei si a usturoiul prajit este de a da in supa un usor iz de prajeala sau afumatura chiar . Dupa ce cartofii s-au fiert, se scurg legumele si se dau la robot pana formeaza o pasta, adaugam si ceapa si usturoiul si apoi stock-ul in functie de cat de consistenta sau lichida dorim supa. Se pune in farfurii si se adauga crutoanele extrem de aromate.
Try this at home!
Pentru supa.
-cartofi cam un kilogram
- 1 morcov ras
- 1 patrunjel
- o telina mica de tot rasa
- 2 cepe rosii mari taiata solzisori.
- 1 capatana de usturoi
- 1 ardei kapia taiat marunt
- cimbru, tarhon, sare, piper, patrunjel.
- 1 lingura zeama de lamaie
- 2 linguri ulei de masline
- 1.5-2 l stock de legume cu leustean.
Pentru crutoane.
- paine taiata cubulete
- oregano, sare, fulgi chili sau condiment creole( cele de la Bart sunt scumpute dar merita), o lingura de ulei de masline.
Stiu, cam multe condimente pentru o supa crema si cam ''tari'' dar eu sunt adeptul mancarurilor extrem de aromate mai degraba decat a gusturilor fine si subtile.
Cartofii taiati cubulete se adauga in stockul fierbinte, dupa cateva minute adaugam si morcovul, telina, kapia si una din cepe . E gata cand s-au fiert cartofii. Intre timp pregatim crutoanele, painea bucatele o amestecam cu sarea , condimentele si uleiul de masline, punem tot intr-o tava cu hartie de copt si dam la cuptor pentru 15 minute la 200 de grade pentru cuptoarele cu aer recirculant. Cat timp fierb legumele si se fac crutoanele intr-o tigaie neaderenta punem doua linguri de ulei de masline si prajim cealalta ceapa extrem de puternic, cam ca pe cea pe care o punem peste fasolea batuta, cand e aproape gata adaugam si capatana de usturoi zdrobita pentru inca maxim 30 de secunde ( nu lasati mai mult pentru ca usturoiul ars strica tot gustul). Rolul cepei si a usturoiul prajit este de a da in supa un usor iz de prajeala sau afumatura chiar . Dupa ce cartofii s-au fiert, se scurg legumele si se dau la robot pana formeaza o pasta, adaugam si ceapa si usturoiul si apoi stock-ul in functie de cat de consistenta sau lichida dorim supa. Se pune in farfurii si se adauga crutoanele extrem de aromate.
Try this at home!
duminică, 23 noiembrie 2014
Sa muncim zic...mai putin
Se considera ca fiind axiomatic faptul ca istoria este depozitara trecutului si teoretic ca reprezinta un reper solid pentru a contura macar partial viitorul. Spun teoretic pentru ca in fond lectiile majore ale istoriei sunt in genere ignorate pentru ca deranjeaza un status quo convenabil factorilor de decizie.
Au trecut mai bine de 240 de ani de cand Gibbon publica monumentala Istorie a declinului si decaderii ImperiuluI Roman si totusi SUA nu o considera relevanta in raport cu propria pozitionare pe harta geo politica a lumii. Dar nu despre SUA vreau sa vorbesc acum, ci despre incapacitatea de a reactiona pe baza istoriei chiar si cand prezentul este o oglindire a unei probleme precedente.
Dupa mai putin de 200 de ani de la Revolutia Industriala ne vedem pusi in fata unei dileme asemanatoare si anume incapacitatea de a coordona progresul tehnologic cu cel economic si social,continuand sa aplicam grile expirate unei realitati in care utilitatea acestora a disparut.
Daca in Marea Britanie revolutia productiei a dus la scaderea drastica a conditiilor de trai pentru majoritatea populatiei si s-a mai echilibrat dupa doua generatii , de sacrificiu ca sa folosesc o sintagma draca politichiei mioritice logic ar fi fost ca aceasta a doua revolutie tehnologica adusa de informatizare sa ne gaseasca pregatiti pentru o reactie rapida.
Lucrul asta insa nu s-a intamplat si in toata lumea nivelul de trai s-a degradat pe fondul dezvoltarii accelerate a informatizarii. Fara sa fac apologia nici unei ideologii politice pot doar constata ca in conditiile in care progresam si inca extrem de rapid din punct de vedere tehnologic dar cu toate acestea traim mai prost ceva fundamental este gresit in sistem. Probabil este vorba de inertia fortei de deplasare dar pe benzi opuse intre societate/economie si progres.
Daca viteza imprimata creste constant in ceea ce priveste inventiile si aplicatiile lor practice in acelasi mod creste si evidenta inadaptabilitate din punct de vedere socio/economic. Intr-un secol 21 in care automatizam din ce in ce mai mult, in care nevoia de munca umana scade cu fiecare nou soft introdus pe piata, in care din ce in ce mai multi oameni se trezesc pur si simplu ca nu mai au ce munci , avem printre prieteni si cunostinte din ce in ce mai multi care se plang ca lucreaza si in weekend , ca lucreaza 10-12 ore, ca stressul le marcheaza nivelul de viata.
Indiferent de convingerile personale oricarei persoane rationale acest paradox ar trebui sa ii spuna ca ceva nu e in regula, ca am mai fost in situatia asta si ca evident adoptand aceeasi atitudine vom avea acelasi rezultat dezastruos.
Ne-au trebuit mai mult de 100 de ani sa intelegem ca 10-12 ore de munca zilnic nu sunt practice si s-a standardizat norma de 40 de ore , 5 zile pe saptamana. In mod clar si aceasta este depasita si supradimensionata, ne va lua oare tot peste 100 de ani si toata mizeria aferenta pentru a accepta inevitabilul?
Au trecut mai bine de 240 de ani de cand Gibbon publica monumentala Istorie a declinului si decaderii ImperiuluI Roman si totusi SUA nu o considera relevanta in raport cu propria pozitionare pe harta geo politica a lumii. Dar nu despre SUA vreau sa vorbesc acum, ci despre incapacitatea de a reactiona pe baza istoriei chiar si cand prezentul este o oglindire a unei probleme precedente.
Dupa mai putin de 200 de ani de la Revolutia Industriala ne vedem pusi in fata unei dileme asemanatoare si anume incapacitatea de a coordona progresul tehnologic cu cel economic si social,continuand sa aplicam grile expirate unei realitati in care utilitatea acestora a disparut.
Daca in Marea Britanie revolutia productiei a dus la scaderea drastica a conditiilor de trai pentru majoritatea populatiei si s-a mai echilibrat dupa doua generatii , de sacrificiu ca sa folosesc o sintagma draca politichiei mioritice logic ar fi fost ca aceasta a doua revolutie tehnologica adusa de informatizare sa ne gaseasca pregatiti pentru o reactie rapida.
Lucrul asta insa nu s-a intamplat si in toata lumea nivelul de trai s-a degradat pe fondul dezvoltarii accelerate a informatizarii. Fara sa fac apologia nici unei ideologii politice pot doar constata ca in conditiile in care progresam si inca extrem de rapid din punct de vedere tehnologic dar cu toate acestea traim mai prost ceva fundamental este gresit in sistem. Probabil este vorba de inertia fortei de deplasare dar pe benzi opuse intre societate/economie si progres.
Daca viteza imprimata creste constant in ceea ce priveste inventiile si aplicatiile lor practice in acelasi mod creste si evidenta inadaptabilitate din punct de vedere socio/economic. Intr-un secol 21 in care automatizam din ce in ce mai mult, in care nevoia de munca umana scade cu fiecare nou soft introdus pe piata, in care din ce in ce mai multi oameni se trezesc pur si simplu ca nu mai au ce munci , avem printre prieteni si cunostinte din ce in ce mai multi care se plang ca lucreaza si in weekend , ca lucreaza 10-12 ore, ca stressul le marcheaza nivelul de viata.
Indiferent de convingerile personale oricarei persoane rationale acest paradox ar trebui sa ii spuna ca ceva nu e in regula, ca am mai fost in situatia asta si ca evident adoptand aceeasi atitudine vom avea acelasi rezultat dezastruos.
Ne-au trebuit mai mult de 100 de ani sa intelegem ca 10-12 ore de munca zilnic nu sunt practice si s-a standardizat norma de 40 de ore , 5 zile pe saptamana. In mod clar si aceasta este depasita si supradimensionata, ne va lua oare tot peste 100 de ani si toata mizeria aferenta pentru a accepta inevitabilul?
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Sweet cherry strawberry tequilla
Cum imi mai ramasese ceva tequilla de cu o seara inainte si fiind si in chef de incercat ceva nou am mesterit o trebusoara de desert care a iesit chiar fain. Dupa o scotocire completa dulapuri, congelator si frigider mintea mea si-a zis in gandul ei ca urmatorele s-ar pupa intr-un fel sau altul:
- biscuti de cacao
-zahar brun
- apa de trandafir, apa de flori de portocal
- tequilla
- visine congelate
- capsuni congelate
-frisca vegetala
Incropirea propriu zisa este extrem de rapida si de simpla. Biscuitii se dau la robot si se fac praf si pulbere. Apoi visinile se scot direct din congelator si se toarna in robot( se verifica in prealabil daca nu sunt totusi cumva de alea cu samburi pentru a nu avea surprize precum Stan Patitul aici de fata care a constatat existenta samburilor DUPA ce a facut visinile alea zob) , se maruntesc, se adauga zahar dupa gust si tequilla cu generozitate si frisca si se obtine o crema consistenta. Acelasi lucru se aplica si capsunilor. Apoi in cupe se pune un strat de biscuti sfaramati peste care se toarna apa de trandafir peste care se adauga crema de visine, inca un strat de biscuiti peste care se pune apa de flori de portocal si peste crema de capsuni si se inchide turnuletul asta cu inca un strat de biscuiti.
Try this at home!
- biscuti de cacao
-zahar brun
- apa de trandafir, apa de flori de portocal
- tequilla
- visine congelate
- capsuni congelate
-frisca vegetala
Incropirea propriu zisa este extrem de rapida si de simpla. Biscuitii se dau la robot si se fac praf si pulbere. Apoi visinile se scot direct din congelator si se toarna in robot( se verifica in prealabil daca nu sunt totusi cumva de alea cu samburi pentru a nu avea surprize precum Stan Patitul aici de fata care a constatat existenta samburilor DUPA ce a facut visinile alea zob) , se maruntesc, se adauga zahar dupa gust si tequilla cu generozitate si frisca si se obtine o crema consistenta. Acelasi lucru se aplica si capsunilor. Apoi in cupe se pune un strat de biscuti sfaramati peste care se toarna apa de trandafir peste care se adauga crema de visine, inca un strat de biscuiti peste care se pune apa de flori de portocal si peste crema de capsuni si se inchide turnuletul asta cu inca un strat de biscuiti.
Try this at home!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)